2 Samuel. Chapter 18

1 David a numărat poporul care era cu el, şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.
2 A pus o treime din popor supt porunca lui Ioab, o treime supt Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime subt Itai din Gat. Şi împăratul a zis poporului: 'Vreau să ies şi eu împreună cu voi.'
3 Dar poporul a zis: 'Să nu ieşi! Căci dacă vom lua -o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră; şi cînd vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu eşti ca zece mii dintre noi, şi acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.'
4 Împăratul le -a răspuns: 'Voi face ce credeţi că este mai bine.' Şi împăratul a stat lîngă poartă, în timp ce tot poporul ieşea cu sutele şi miile.
5 Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: 'Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blînd cu tînărul Absalom!' Şi tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.
6 Poporul a ieşit în cîmp înaintea lui Israel, şi bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.
7 Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David, şi a fost o mare înfrîngere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.
8 Lupta s'a întins pe tot ţinutul, şi pădurea a mîncat mai mult popor în ziua aceea decît a mîncat sabia.
9 Absalom s'a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catîr. Catîrul a pătruns subt ramurile încîlcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s'a prins de stejar; a rămas astfel spînzurat între cer şi pămînt, şi catîrul care era subt el a trecut înainte.
10 Un om, văzînd lucrul acesta, a venit şi a spus lui Ioab: 'Iată, am văzut pe Absalom spînzurat de un stejar.'
11 Şi Ioab a zis omului care i -a adus ştirea aceasta: 'L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi un brîu.'
12 Dar omul acela a zis lui Ioab: 'Chiar dacă aş cîntări în mîna mea o mie de sicli de argint, n'aş pune mîna pe fiul împăratului; căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ţi -a dat -o împăratul ţie, lui Abişai şi lui Itai: ,Luaţi seama fiecare la tînărul Absalom!`
13 Şi dacă l-aşi fi omorît mişeleşte, nimic n'ar fi rămas ascuns împăratului, şi tu însuţi ai fi fost împotriva mea.'
14 Ioab a zis: 'Nu voi zăbovi atîta cu tine!' Şi a luat trei săgeţi în mînă, şi le -a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viaţă în mijlocul stejarului.
15 Zece tineri, cari duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorît.
16 Ioab a sunat din trîmbiţă; şi poporul s'a întors, încetînd astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.
17 Au luat pe Absalom, l-au aruncat într'o groapă mare din mijlocul pădurii, şi au pus peste el o grămadă foarte mare de petre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.
18 Pe cînd trăia, Absalom îşi ridicase un stîlp de aducere aminte în valea împăratului. Căci zicea: 'N'am fii, prin cari să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.' Şi a pus numele său stîlpului, care şi astăzi se numeşte stîlpul lui Absalom.
19 Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: 'Lasă-mă, să dau fuga, şi să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i -a făcut dreptate, scăpîndu -l din mîna vrăjmaşilor săi.'
20 Ioab i -a zis: 'Nu tu ai să duci veştile azi; le vei duce într'o altă zi, dar nu astăzi; fiindcă fiul împăratului a murit.'
21 Şi Ioab a zis lui Cuşi: 'Du-te şi vesteşte împăratului ce ai văzut.' Cuşi s'a închinat înaintea lui Ioab, şi a dat fuga.
22 Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăş lui Ioab: 'Orice s'ar întîmpla, lasă-mă să alerg după Cuşi.' Şi Ioab a zis: 'Pentruce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ţi va fi de folos.'
23 'Orice s'ar întîmpla, vreau să alerg', a zis din nou Ahimaaţ. Şi Ioab i -a zis: 'Dă fuga!' Ahimaaţ a alergat pe drumul care duce în cîmpie, şi a luat -o înaintea lui Cuşi.
24 David şedea între cele două porţi. Caraula s'a dus pe acoperişul porţii spre zid; a ridicat ochii şi s'a uitat. Şi iată că un om alerga singur singurel.
25 Caraula a strigat, şi a dat de ştire împăratului. Împăratul a zis: 'Dacă este singur, aduce veşti.' Şi omul acela se apropia din ce în ce mai mult.
26 Caraula a văzut un alt om alergînd; a strigat la portar: 'Iată un om aleargă singur singurel.' Împăratul a zis: 'Şi el aduce veşti.'
27 Caraula a zis: 'Alergătura celui dintîi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc.' Şi împăratul a zis: 'Este un om de bine, şi aduce veşti bune.'
28 Ahimaaţ a strigat, şi a zis împăratului: 'Este bine de tot!' S'a închinat înaintea împăratului cu faţa pînă la pămînt, şi a zis: 'Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat în mînile noastre pe cei ce ridicau mîna împotriva domnului nostru împăratul.'
29 Împăratul a zis: 'Tînărul Absalom este bine, sănătos?' Ahimaaţ a răspuns: 'Am văzut o mare învălmăşală, cînd a trimes Ioab pe slujitorul împăratului şi pe mine, slujitorul tău: dar nu ştiu ce era.'
30 Şi împăratul a zis: 'Stai colea la o parte.' Şi Ahimaaţ a stătut deoparte.
31 Îndată a sosit Cuşi. Şi a zis: 'Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ţi -a făcut dreptate, scăpîndu-te din mîna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.'
32 Împăratul a zis lui Cuşi: 'Tînărul Absalom este bine, sănătos?' Cuşi a răspuns: 'Ca tînărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, împăratul, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta, ca să-ţi facă rău!'
33 Atunci împăratul, cutremurîndu-se, s'a suit în odaia de sus a porţii, şi a plîns. Pe cînd mergea, zicea: 'Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n'am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!'